Am avut întotdeauna o slabiciune pentru ceaţă..
Întâi, că mă dor încheieturile de la vreme şi nu am cum să fac abstracţie (cel puţin în Olanda) de umiditatea aerului.
Şi doi, e magic! Nu numai ca fotograf vorbesc aici, ci ca tot muritorul de rând extaziat în faţa minunilor create de Mama Natură.
Aşa a fost dimineaţa aceea de martie când ceaţa tocmai se ridica precum un şarpe gigantic, întinzându-se peste câmpuri şi case.
Frumos, nu?
joi, 2 iunie 2011
În ţara ceţurilor
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu