joi, 23 iunie 2011

Schemă de alergare pentru supergrași

Întâi și întâi câteva precizări:

- în orice moment al alergării sau plimbării trebuie să fii apt să porți o conversație cât de cât coerentă - asta vrea să zică de fapt că nu trebuie să îți forțezi organismul dincolo de o limită pe care el o poate tolera

- alergare lejeră înseamnă ceva mai mult de viteza melcului atlet - acuma, serios, este o alergare extrem de lentă, care pune puțină presiune pe săracul corp gras - cel mai simplu este să încerci să alergi cât poți tu de încet - asta este alergare lejeră! ai să ai timp după ce termini această schemă să alergi mai repede dacă dorești, dar for now, nu viteza este scopul tău

- plimbare cu pas alert este o plimbare (nu alergare lentă, ci plimbare!) cu pas mai rapid decât cea lejeră - din nou, trebuie să fii în stare să ai o conversație coerentă, nu să îți pierzi complet suflul

- e bine să alegi un drum lăturalnic, asfaltat și fără gropi, fără mașini, oameni sau câini - adicătelea să fii liniștit și să te poți concentra la ceea ce faci - să îți păstrezi viteza redusă și să ai timpul și respirația sub control

- încălțămintea și îmbrăcămintea sunt foarte importante - adidași e cel mai bine (nu șlapi, nu pantofi incomozi sau fără talpă bună care să atenueze impactul - dacă poți să mergi la un magazin de sport și să îți cumperi adidași pentru alergare, și mai bine, că doar sunt gleznele și genunchii tăi și sărăcii au de tras destul și așa destul de mult din cauza greutății în exces) - cât despre haine, bumbac e cel mai bine, nu plastic, ca să fie îți ofere comfort termic

- de asemenea, vremea - nici vorbă de alergat când e prea cald afară fiindcă ar pune presiune și mai mare pe săraca inimă

- și bineînțeles alimentația - dar aici am să revin cu mai multe informații altădată

- schema poate fi folosită și de cei care doresc să înceapă să alerge dar nu au condiție fizică


vineri, 17 iunie 2011

Bietul Dan


Untitled, originally uploaded by serni.

Citesc de o vreme cum prietenul nostru de o viață, Dan, se luptă cu kilogramele.
Dacă nu aș fi fost și eu acolo!
Dar am fost și norocul meu e că am scăpat din lagăr. Când zic lagăr, nu mă refer la România, ci la Închisoarea Kilogramelor. Au și ultima generație de aparate de tortură acolo, să nu vă vină a crede, boieri dumneavoastră care nu ați suferit vreodată de obezitate emoțională.

Plănuiam de mai demult să adun la un singur loc virtual experiențele mele de pe plaiuri olandeze cu cele culinare și acum e momentul potrivit.

În plus, pentru bietul Dan, am să mai scriu și ce am mai învățat eu de prin țara cașcavalului, ca să îi fac viața mai ușoară. Că altfel, cu creierul nămoloșit de lipsa de nutrienți, cum să mai scrie, săracul, și noi să ne bucurăm de munca lui?

joi, 2 iunie 2011

În ţara ceţurilor


a touch of mist, originally uploaded by serni.

Am avut întotdeauna o slabiciune pentru ceaţă..
Întâi, că mă dor încheieturile de la vreme şi nu am cum să fac abstracţie (cel puţin în Olanda) de umiditatea aerului.
Şi doi, e magic! Nu numai ca fotograf vorbesc aici, ci ca tot muritorul de rând extaziat în faţa minunilor create de Mama Natură.
Aşa a fost dimineaţa aceea de martie când ceaţa tocmai se ridica precum un şarpe gigantic, întinzându-se peste câmpuri şi case.
Frumos, nu?