Bundițe olandeze și alte considerații legate de felul în care e bine să ne îmbrăcăm în Olanda

back in time, originally uploaded by serni.

Intâi am crezut că e menopauza dar eram prea tânără pentru așa ceva.
Apoi, ca orice ipohondru înnăscut, am cercetat alte boli care ar fi putut să fie cauza felului neplăcut în care mă simțeam când ieșeam la plimbare în aer liber. Nimic.
Apoi m-am căutat de hormoni. I-am reglat, dar, din nou, nu am rezolvat problema.
După mulți ani am înțeles: era felul în care mă îmbrăcam.
Și acum să vă explic și vouă ca să nu suferiți și voi ca mine.

De reținut: în Olanda NU este climat continental! (ca în România, adicătelea).

Umiditatea aerului este mult crescută și variază mult mai mult decât suntem noi, ăi de pe vârfurile dealurilor și poalele munților, obișnuiți.
Umiditatea asta nu e ceva de neglijat, fraților. Îți poate face viața un calvar fără măcar să ai idee că este din cauza unei bluze în plus pe care o porți. Bundița nu e de purtat în țara asta!

Deci.
Cazul 1. Iernile sunt mai călduroase decât în România, asta e sigur. Nu am avut ocazia să port niciodată de când sunt aici un pulover de lână. Fiindcă aș fi murit de cald. Dar! Sunt câteodată zile când termometrul zice -5 grade dar dacă nu verifici umiditatea și mai bate și un vânticel dinspre pol ai toate șansele să te congelezi fiindcă simți frigul cam ca la -25 în România (și fiindcă ai văzut -5 ai zis: piece of cake și te-ai îmbrăcat nu foarte gros). 3 zile temperatură, roșu în gât și tuse cât cuprinde.

Cazul numărul 2: 22 grădicele afară, minunat! Doar că umiditatea dă pe afară din toți porii pământului și se simte ca la 42 de grade în România, eventual pe malul Mării Negre și fără vreo adiere - știți voi, aer din acela atît de plin de apă de îl tai felii ca să poți trece. Noi, ca tot românul, îmbrăcat ca la 20 de grade și apoi murit de cald la 40. Deh.

Acum vorbind serios: recomand purtarea a mai multe straturi de haine subțiri. Numărul de straturi este funcție de anotimp dar ca principiu e bine de respectat. În acest fel evitați situații jenante de genul transpirații excesive sau palori morbide când intrați sau ieșiți dintr-o clădire sau mergeți la o întâlnire. Din (ne)fericire olandezii au aproape peste tot aer condiționat așa că e foarte simplu să intri de afară arătând de parcă ai alergat după autobuz.
Cred că ați înțeles ideea, nu?
Mult succes la aclimatizare!

Vremea în Olanda

Blokzijl II, originally uploaded by serni.

Este cenușie în marea majoritate a timpului. Înveți cu timpul să nu îi mai dai atenție și e cu atât mai dificil cu cât țara ta de origine este mai călduroasă și mai însorită.

Tot cenușie începe din ce în ce mai des în ultima vreme să fie atitudinea autorităților față de cetățenii străini și în special față de cei din Europa de est. Dacă acum aproape 10 de ani erau relativ prietenoși și înțelegători acum sunt aproape rasiști.
Pot să înțeleg felul lor de a gândi când văd iubiții lor marocani rezemând gardurile la ora 9 dimineața cu o sticlă de bere în mână. Știm cu toții că nu au slujbe și trăiesc pe spinarea celorlalți (plătiți de stat să stea degeaba, mai exact). E ok pentru olandezi, fiindcă probabil se consideră încă vinovați pentru faptul că i-au folosit ca sclavi nu cu multe zeci de ani înainte.
Ce nu înțeleg este antipatia evidentă pentru polonezi, români, bulgari și alte nații similare. Aș vrea să cred că își protejează cultura și semenii dar mă îndoiesc. Mă îndoiesc fiindcă atitudinea oamenilor de rând este prietenoasă. Doar cea a autorităților este neprietenoasă și, mai mult, aș zice chiar, rasistă.
Încep încet, încet, să mă simt ca un evreu în Germania anilor 1940. Încă nu trebuie să port vreun semn distinctiv și nici nu m-au deportat dar mă întreb încotro se merge.
Va deveni maleficul Mozart un nou Hitler? Europa a învățat multe despre rasism datorită lui iar olandezii își făcuseră un țel, precum germanii, să fie o națiune unde fiecare om, indiferent de culoare, credință, orientare sexuală sau proveniență, se simte la el acasă, egal cu ceilalți și cu aceleași drepturi. Unde s-a dus acea atitudine, de ce și când s-a schimbat, nu știu. O constat cu părere de rău și mă întreb dacă mai vreau să rămân să trăiesc într-o țară care începe să semene din ce în ce mai tare cu Germania nazistă.
Singura speranță este ca alții, mai inteligenți și mai luminați, să realizeze ceea ce se întâmplă și să schimbe modul de gândi dar și mesajul transmis către cei care locuiesc în Olanda dar nu sunt olandezi de origine.

cum să ieși din ceață

how to get to Valcanina (and out of the mist), originally uploaded by serni.

Am scris de curând un răspuns pentru unul din compatrioții mei, membru și el al comunității românilor din Olanda. Și în timp ce scriam am realizat că reușisem să rezumez o mare parte din lucrurile care mi-aș dori să se întâmple în România. Aici sunt:

Îmi doresc sincer ca românii să ajungă să aibă aceeași mentalitate cu a olandezilor doar că mă tem că e departe de a fi realizabil. Și știi tu, atunci când iți dorești lucruri imposibile sau aproape de imposibil ajungi să fii deprimat din cauză că nu se realizează. Și cu astea spuse acum sper că mă ințelegi de ce nu compar România cu Olanda.

Ce îmi doresc cu adevarat este ca România să iasă din criză și să meargă spre mai bine și nu spre mai rău.

Îmi doresc ca românilor să nu le mai fie rușine cu guvernanții lor și să aibă curaj să aleagă alții dacă cei pe care îi au nu le mai plac.

Îmi doresc ca românii să nu își mai plângă de milă ci să treacă la acțiune (da știu, acest blocaj este o caracteristică a poporului român dobândită de-a lungul secolelor și care a funcționat cândva - altfel nu am mai fi aici, noi românii, ca popor supraviețuitor).

Îmi doresc să văd din nou cultura la loc de cinste și toți Garcii și alte neamuri țigănesti la locul lor (eventual la televiziunile lor speciale) și nu pe primul loc la televiziunea română ca și când România ar fi populată majoritar de țigani. Să fie clar, nu sunt rasistă, înțeleg bine că țiganii sunt un alt popor, cu o altă mentalitate și obiceiuri decât ale românilor dar sunt sătulă până în gât:
1. să fiu confundată cu ei pentru că și-au adoptat numele de rom și
2. că țiganii sunt cei care au curajul să iasă în față și să se dea în spectacol când românul de rând este timid și la locul lui și iși vede de viața și munca lui cinstită.

Îmi doresc să se găsească până la urmă un român cinstit care să dorească să reconstruiască România. Pentru că acesta este adevărul: este o țară distrusă. Distrusă de către comunism. Și nu e nimic de condamnat aici dar este mare nevoie de răbdare, înțelegere și perseverență ca să treacă de la o etapă la alta, să progreseze.

Dar intâi și intâi de toate este nevoie de acel om cu un plan, ca să-i zicem așa, care să se pună pe treabă și să dea un sens (bun) direcției în care se îndreaptă România acum.

Cam asta îmi doresc despre români și România.

Trăiesc aici de aproape 9 ani, că tot m-ai întrebat. Nu e nici mult și nici puțin, încă nu m-am adaptat complet la societatea olandeză și nici nu sunt foarte departe de cea românească.

Îi admir pe olandezi pentru o listă de lucruri bune dar au și ei hibele lor, că deh, nu e nimeni perfect.

Toate bune!