marți, 4 ianuarie 2011

Plimbãri olandeze

the path along the young trees

Olandezii ãştia nu prea au trotuare şi nici nu sunt obişnuiţi sã meargã pe jos.

În România e perfect normal sã pleci cu o orã mai devreme de acasã pentru ca sã ajungi undeva mergând pe jos. În Olanda nici vorbã, e considerat timp pierdut sau cheltuit ineficient – câte poţi face într-o orã, nu ? Parcã aşa, un pic, în ultima vreme, am început sã vãd mai multã lume mergând pe jos. Doar mã întreb, dacã ei, ca şi mine, încep sã bombãne la adresa primãriei care nu a prevãzut trotuare peste tot şi care te forţeazã pe anumite porţiuni sã mergi pe carosabil cu maşinile trecând precaut pe lângã tine.

Dar este şi o parte bunã la toatã afacerea asta: traseele amenajate pentru plimbare.

Cum face olandezul: nu umblã pe jos de acasã la servici (asta în cazul fericit în care poate face asta fiindcã lucreazã în acelaşi oraş unde locuieşte) dar îşi plãnuieşte plimbãri.
Sunt suficiente website-uri unde gãseşti trasee în orice regiune a Olandei şi poţi cu mare uşurinţã sã îţi programezi o plimbare. E posibil sã faci selecţie în funcţie de timp (plimbare de 1 orã sau de 4 ore) sau de distanţã (1, 2, 5, 9, 12 km) şi ai inclusiv o galerie de fotografii sã vezi de dinainte traseul şi sã te decizi dacã îţi place.

Internetul e ultima gãselniţã, dar de multã vreme existã mici birouri de informare în toatã Olanda. Dacã e un sat cât de mic, 5000 de oameni sã zicem, şi au mãcar o bucatã de pãdure sau un punct de atracţie turistic, este sigur şi un mic birou unde poţi studia traseele din zonã, lua pliante sau cumpãra mici suveniruri sau cãrţi apropiate ca subiect cu atracţia respectivã.
Şi chiar dacã nu e vreo mãnãstire veche, sau vreun menhir, dar tot e o bucãţicã de pãdure, este sigur amenajatã pentru plimbare. Fotografia de mai sus este fãcutã în satul unde trãim noi, în pãdurea din centru, aproape de mãnãstirea din secolul XIII care a supravieţuit pânã în zilele noastre.

Revenind la trotuare: îmi lipsesc câteodata când e sã merg pe undeva dar sunt bucuroasã sã am pãdurile aproape şi poteci amenajate. M-am adaptat, adicãtelea. Merg cu maşina sau bicicleta când am treburi şi “îmi plãnuiesc” plimbãrile zilnice. Deh.

Niciun comentariu: