Printre multele lucruri care îmi lipsesc din România sunt pădurile.
Mai exact mirosul lor. Mirosul acela crud verde cu arome de rășini.
Aici nu îl am.
Pădurile olandeze sunt bine organizate, și chiar arată frumos, iar potecile și traseele special amenajate fac plimbarea o plăcere, dar mie îmi lipsește mirosul de pădure românească.
Aici până și brazii de Crăciun nu miros a „brad”.
Olandezii s-au gândit și la asta și au creat spray-uri cu miros de brad – să te ferească sfântul să dai banii pe el, că miroase a brad cum miroase delicat pipi-ul de motan necastrat – ca să creeze atmosferă...
Oamenii de aici nu sunt așa de habotnici când vine vorba de produse de seră versus cele naturale (deși parcă de vreo câțiva ani văd un trend către produsele de grădină și chiar crearea unei mici grădini proprii unde să pui ceva castraveți și verze) și eu zic că e așa din cauza solului și a vremii.
Solul – este nisipos. E bun pentru cartofi și alte rădăcinoase, dar cam atât. Dacă vrei sol bun te duci și cumperi cu sacul de la magazin! (iar, mă gândesc ce fericiți ar trebui să fim noi românii cu cernoziomul gratis de la natură).
Cât despre vreme, din cauza lipsei de soare și a ploii în cantități uriașe, nu ai nici o șansă să obții o roșie adevărată - știți voi roșiile acelea uriașe, inimă-de-bou de le zice, dulci și gustoase, de la Tecuci? Roșiile de aici sunt o palidă imitație – dinozaur cu gușter, dacă vreți să comparați ca mărime, iar ca gust nu știu, fiindcă nu m-a tentat niciodată să mănânc șopârle – până și olandezul de rând le numește „bombe cu apă” din cauza lipsei de gust. O roșie de seră olandeză e doar o formă roșiatică cu un lichid insipid înăuntru.
Revenind la păduri.
De fapt, ce vreau să spun, este această diferență enormă între natural și artificial pe care o văd și o simt și o gust fiindcă vin dintr-o țară unde „naturalul” este viața de zi cu zi.
Spre deosebire de noi, românii, care ne lăfăim și distrugem fără milă natura dată, olandezii au fost nevoiți să își creeze lumea lor pe un sol sărac și cu o vreme sinistră în marea majoritate a anului.
Au reușit într-o oarecare măsură, fiindcă există o aparență de „natural”, doar că, pentru cel ce a mirosit o pădure adevărată și a gustat o roșie adevărată, diferența este sesizabilă și până una alta de neînlocuit.
Se afișează postările cu eticheta paduri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta paduri. Afișați toate postările
joi, 17 februarie 2011
Îmi lipsește naturel-ul
Abonați-vă la:
Postări (Atom)