Iarnã româneascã

Aa in winter, originally uploaded by serni.

Unul din lucrurile care îmi lipsea aici în Olanda era o iarnã adevãratã. O iarnã aşa cum avem noi în România de obicei: cu mormane de zãpezi şi aer curat care îţi curãţã plãmânii şi îţi îngheaţã smalţul dinţilor.

Aici în Olanda, vremea este de cele mai multe ori asemenea cu ea însãşi – primãvarã, varã, toamnã, iarnã, nu prea conteazã, e de cele mai multe ori, în ordinea asta:
- umedã
- înabuşitoare
- anchilozantã de oase
- fãrã mirosuri specifice
Aţi priceput ideea, sper.

Sunt şi niscaiva avantaje, cel puţin din punct de vedere al fotografiei (unde am eu interes), cu nori pufoşi plutitori, sau, mai negri, de furtunã – un cer rar plicticos – şi o luminã filtratã prin umiditatea prezentã în aer care dã acea “luminã olandezã” de o vedeţi prin tablourile marilor maeştri pictori din Ţãrile de Jos.

Ei, anul ãsta s-au inversat lucrurile. Cel puţin pânã acum, din ce mi-au spus prietenii mei români cu care ţin legãtura, vremea a fost pe dos : în România erau 20 de grade şi noi aici tremuram la -10.
Trecând peste frig, cu care sunt obişnuitã, m-am bucurat de zãpadã.

Şi am primit şi un bonus : chiciurã ! Datoritã umezelii constante din aer, în special de-a lungul canalelor şi râurilor, chiciura a fost prezentã mai mult de o lunã pe copaci! Iar în combinaţie cu roşiaticul solului nisipos a dat rezultate fotografice grozave.

Credeţi voi cã mai era vreun bezmetic de olandez pe afarã cu aparatul de fotografiat, duminicã la ora 8 dimineaţa, când îngheţau în cuib ouãle de cioarã ? Nope. Numai eu.
Dar mi-am clãtit ochii şi mi-am umplut cardurile cu fotografii unicat, cã cine ştie când mai avem aşa o vreme pe aici..